IMPORTANT DE CITIT: Rolul FMI si al UE in colonizarea Romaniei

Saracia Uniunii Europene

Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”. Marea Finanţă Mondială
Iată, însă, că trezindu-ne – măcar acum – din beţia logodnei cu occidentalismul progresist ne dăm tot mai mult seama că sintagma nu e tocmai lipsită de conţinut. Că ea, la o analiză atentă şi la o lectură istorică a ultimilor cincizeci de ani, acoperă o realitate tot mai tulburătoare.
Nu e vorba aici de a ne juca cu cuvintele şi conspiraţiile, ci de a conştientiza o realitate istorică de netăgăduit şi un model recurent de acţiune al FMI şi al Băncii Mondiale în orice ţară de pe mapamond care a contractat un împrumut de la ele. Aşa cum am făcut şi noi în ultimii ani. Şi, dacă nu am fi atât de orbiţi de diversionismul mediatic care ne-a deturnat în ultimii douăzeci de ani atenţia de la lucrurile importante, am vedea că nu mai departe de luna iulie a acestui an FMI şi Comisia Europeană au intervenit în Ungaria în favoarea băncilor îndată ce premierul Viktor Orban a atentat la interesele lor prin diferite taxe.
Astfel, acelaşi tip de comportament în situaţii similare lasă să se întrevadă o unitate de scop. Lucrul devine tot mai clar pe măsură ce facem o investigaţie în trecut: falimentul Argentinei din 2001, datorat mai ales ingineriilor fianciare ale FMI, a devenit aproape un studiu de caz. La cererea FMI şi a Băncii Mondiale, statul argentinian a privatizat în mod dubios la preţuri de nimic uriaşele companii de gaze şi petrol locale, care în perioade de criză asigurau preţuri rezonabile pentru consumul intern. La fel ca în ţara noastră şi în aproape toată Europa de Est, sectorul fianciar argentinian era deţinut în mare parte de băncile americane şi europene. Astfel încât, în momentul în care băncile mamă au început să retragă lichidităţile, Argentina a fost aruncată în anarhie socială. Şi nu trebuie că preşedintele Băsescu a făcut o vizită urgentă în Austria la sediul principalelor bănci (Erste Bank-BCR, Raiffeisen Bank, Volksbank) care deţin controlul financiar în ţara nostră pentru a le convinge să nu retragă banii din ţară. Averea familiei Rothschild este estimata la 500 trilioane de dolari. http://dantanasescu.ro/2013/04/14/averea-familiei-rothschild-este-estimata-la-500-trilioane-de-dolari.html Printre cele mai importante bănci din lume controlate de caracatiţa Rothschild amintim: Banca Angliei, Federal Reserve, Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială şi Banca Internaţională a Reglementelor. Prin intermediul acestor bănci şi a altora, se spune că familia Rothschild deţine jumătate din averea totală a lumii, adică peste 500 de trilioane de dolari ! De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata.
Rothschild isi exercita influenta asupra tuturor marilor agentii de presa. Prin repetitie continua, masele sunt pacalite in a crede povestile horror despre asa zisi ticalosi malefici. Rothschild controleaza Banca Angliei, FED-ul american, ECB-ul european, FMI-ul, Banca Mondiala si Banca Internationala a Schimburilor. Deasemenea detin majoritatea aurului din lume precum si Bursa Aurului din Londra, care fixeaza pretul aurului zilnic.

Sursa: Facebook



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *