Iluzie sau pr. Arsenie Boca este printre credincioși ?

Pr. Arsenie BOCA

Aflata în pelerinaj la mormantul Părintelui Arsenie Boca, o credincioasa decis sa faca unele fotografii in zona in care se rugau oamenii.
Femeia nu s-a gandit nicio secunda ca, pe imagini, va aparea si o silueta luminoasa ce pare a fi chiar parintele Arsenie.
Cand a ajuns acasa si s-a uitat la poze, femeia a fost uluita de ceea ce vedea! Astfel, in cele trei poze facute la mormantul parintelui Arsenie Boca apare o fiinta care straluceste intr-o lumina orbitoare, ce pare a fi capabila de o forta vindecatoare.
Femeia le-a aratat tuturor cunoscutilor pozele, considerand ca in imagini apare un spirit foarte puternic, ce s-a intrupat pentru ajutorarea oamenilor.

551

Iata ce spunea Parintele Arsenie Boca unei maicute, cu trei ani inainte de a se muta la Domnul:

Pentru parintele, nimic din ale lumii nu putea ramane tainuit. Stia tot, asa cum isi stia si sfarsitul. Maica Pavelida, stareta Prislopului, e convinsa de acest lucru si da marturie, amintindu-si cum cu trei ani inainte de a se muta la Domnul, parintele i-a zis: “Mai sunt trei calendare. Intreaba-ma ce ai de intrebat acum”. Maica nu a inteles si, in emotia momentului, i s-a adresat cu o naivitate ce astazi o face sa zambeasca: “Unde vreti sa plecati, parinte? Acum ne mai ajuta lumea pentru prezenta dumneavoastra. Dar daca plecati, cine ne va mai ajuta sa terminam chiliile si anexele gospodaresti?”. Parintele Arsenie nici nu a certat-o pe maicuta, nici nu i-a explicat talcul rostirii. I-a spus doar atat: “Eu ma avant spre multe acu… Ai sa vezi ca de acolo de unde sunt, va voi ajuta mai mult. Nimic nu o sa lipseasca maicilor. Curand se vor umple dealurile de lume”. N-ai cum sa-l cuprinzi pe parintele doar din vorbe si amintiri. “Parintele era unic si fara egal“, continua maica Pavelida. “Nici un alt mare duhovnic al nostru nu a intregit atatea daruri, cate avea cuviosul nostru, Arsenie.”

Iata ce spun credinciosii despre Parintele Arsenie Boca:

Fagarasenii si toti care l-au cunoscut nu cred ca parintele a murit vreodata. Continua sa-i spuna durerea din suflet, sa-l mangaie in gand si sa-l alinte in fel si chip: “Sfantuletul nost”, “Pruncutul lui Dumnezeu”, “Parintelul neamului romanesc”. Cu totii simt ca despre parintele Arsenie nu se poate vorbi decat la timpul prezent. El este in orice piatra, in orice usa sau icoana din biserica, in orice pom sau floare din Prislop. Totul e sculptat, pictat, gandit de el. De ce a indragit atat de mult Prislopul, chiar locul surghiunirii sale? In multe, parintele ramane o enigma. Inaintevazator, stia totul despre oameni, despre lume. Odata, prin 1968, s-a inchis in altar si nu a mai iesit sapte zile de acolo. Nu a spus nimic, dar, in urma, a lasat lespedea podelei uda de lacrimile lui. “Sunt lacrimi pentru tara”, a zis el, repetand apoi rugaciunea insotita de lacrimi in 1989, cu putin timp inainte de a muri, de parca ar fi vazut caderea comunismului si jertfa tinerilor din decembrie.



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *