Filme pentru copii – FENOMENUL HARRY POTTER

harry

Asemănări cu activitatea ocultă

Intreaga serie Harry Potter este plină de aluzii la ocultism. Gravitatea acestui fapt este de obicei banalizată de fanii scriitoarei Rowling. Ei pretind că Rowling creează o lume imaginară”, asa cum au creat la rândul lor J.R.R., Tolkein si C.S. Lewis în cărtile lor, si, prin urmare, ei nu văd de ce s-ar face atâta vâlvă si că n-ar trebui dată prea mare importantă prezentei vrăjitoarelor si altele asemănătoare. Din păcate, lumea autoarei este departe de a fi imaginară; ea urmăreste îndeaproape activitatea ocultă contemporană.

Toată activitatea vrajitorească a lui Harry din cărtile lui Rowling are un corespondent în viata reală. Să începem prin a ne uita la programul scolii Hogwarts. Este un program de 7 ani care seamănă foarte bine cu învătătura oferită de Ordo Anno Mundi (OAM), o grupare ocultă din Londra care venerează serpii. Ca si scoala Hogwarts, cei de la OAM oferă un program de instruire de 7 ani. Programa de la OAM include si un curs despre „vechile rune”. In volumul „Prizonier la Azkaban”, H.P. este initiat în „studiul vechilor rune” (Rowling, „Harry Potter, prizonier în Azkaban” – New York: Scholastic, 1999, pg.57). Gruparea OAM are si cursuri despre ghicire, clarviziune si divinatie pentru studentii din primul an. In „Prizonier la Azkaban” lui H.P. i se spune în clasă „vom învăta metodele de bază ale divinatiei anul acesta” (Rowling, „Harry Potter, prizonier în Azkaban” – New York: Scholastic, 1999, pg.103). Cei de la OAM mai au si un curs despre „transformarea în animale si despre vârcolaci”. La scoala Hogwarts, lui H.P. i se spune de asemenea „transformarea este una dintre vrăjile cele mai complexe si mai periculoase pe care le veti învăta” (Rowling, „Harry Pottersi Piatra filosofală” – Scholastic, 1997, pg.134). Si am putea continua usor si cu alte asemenea comparatii. Alte activităti oculte mentionate de Rowling sunt: astrologia, vrăjile, necromantia, stiinta plantelor, licori magice, duhuri familiare (spiritism în care sunt invocate rude), talismane, piromantie, numerologie, chiromantie si altele asemenea. Rowling nu creează noi tipuri de vrăjitorie „imaginară”, ci ne prezintă practici apărute în vechime si care continuă să fie folosite în ocultismul contemporan. Ea însăsi recunoaste că a cercetat si a studiat practicile oculte ca să-si facă povestea credibilă (Abanes, pg.23, citând-o pe Rowling într-un interviu radio din cadrul emisiunii „The Diane Rheim Show”, Wamu, National Public Radio, octombrie 20, 1999. Interviul poate fi găsit la HTTP://www.wamu.org./dr/shows/drarc_991018.hthl#wednesday).

Admiratorii scriitoarei ar putea considera cuvintele magice si fără sens introduse de ea – „Alohohora! Expelliarmus! Rictusempra! Finite Incantatem!” – ca fiind o dovadă de abordare fantezistă si excentrică a vrăjitoriei, însă aceste câteva nostime introduceri în povestea sa sunt doar niste schimbări nesemnificative în vrăjitoria actuală pe care o descrie. In multe alte epistole, ea descrie practicile vrăjitoresti fără să schimbe nimic. Procedează la fel când scrie despre „mâna gloriei” care apare în „camera secretelor’: „Ah, mâna gloriei! Pune-i o lumânare si va da lumină doar celui care o poartă! Prietena cea mai bună a hotilor si a borfasilor” (Rowling, „Harry Potter si camera secretelor” – New York: Scholastic, 1999, pg.51). 0 astfel de înfiorătoare „mâna a gloriei” exista cu adevărat în traditia ocultă. E vorba de mâna unui criminal ce fusese spânzurat. Ea fusese tăiată, golită de sânge, pusă la sare si conservată. Lumânări (făcute din grăsimea altui criminal si cu fitil făcut din părul său) erau puse între degete înainte ca un tâlhar să intre în casa victimei. Se spune că mâna aceasta are însusiri magice, de protectie si avertizare pentru hot (Abanes, pg.60-61).

Rowling mai descrie si practica ghicirii în globul de cristal cu aceeasi acuratete si foarte putină imaginatie. Profesorul de divinatie de la Hogwarts le spune copiilor: „Ghicitul în globul de cristal este o artă extrem de rafinată. Vom începe cu relaxarea mintii si a ochilor ca să ne limpezim ochiul interior si supraconstiinta” (Rowling, „Harry Potter, prizonier în Azkaban” – pg.297). Aceasta este o descriere exactă a practicii ghicitorilor. Ea este folosită pentru a intra în transă si pentru a lua astfel legătura cu lumea spirituală într-o încercare de aflare a viitorului. Cea mai înfiorătoare practică ocultă descrisă se află în volumul IV, când Harry este răpit printr-o vrajă si dus într-un cimitir unde este descris un ritual satanic în cele mai groaznice amănunte. Cu toate că această descriere nu urmăreste poate cu exactitate ritualurile cunoscute, elementele clasice sunt prezente: sacrificiul uman, automutilarea si alte elemente specifice satanismului, inclusiv un „atomey” (un pumnal ascutit, cu două tăisuri, folosit la sacrificiu).

Pagini populate cu vrăjitori

De asemenea pot fi întâlnite în cărtile lui Rowling multe personaje binecunoscute în ocultism. De exemplu, Nicholas Flanel si sotia sa Perenelle sunt mentionati. Acestia au fost niste ocultisti care au trăit în secolul XIII. Nicholas Flanel a practicat alchimia si a devenit celebru ca si creator al „pietrei filosofale” (Cartea autoarei J.K. Rowling a avut la început titlul „Harry Potter si piatra filosofală” atunci când a fost publicată în Anglia.Titlul a fost modificat în „Harry Potter si piatra vrăjitorului” de Scholastic Books, Inc., care este editorul american al cărtii). Piatra trebuia să transforme orice substantă în aur si să producă elixirul vietii care făcea pe oricine nemuritor. Rowling e lipsită de imaginatie atunci când introduce personajele Nicholas Flanel si sotia sa în carte împreună cu însăsi „piatra filosofală”. In mod identic sunt mentionati Adalbert – un episcop de Canterbury din secolul VIII, condamnat la moarte pentru vrăjitorie (prezentat, fireste, într-o perspectivă pozitivă de către autoare); si Paracelsus, un alchimist elvetian.

Un personaj din cărtile doamnei Rowling care ar trebui să dea serios de gândit cititorilor crestini este „Cassandra Vlabatsky”. In mod persuasiv, Richard Abanes arată că acest personaj este numit astfel după renumita Helena P. Blavatsky, al cărei nume este rearanjat pentru a masca mentionarea fătisă (Rowling foloseste o anagramă identică atunci când unul din pseudonimele lui Voldemorteste introdus sub forma anagramei „Tom Marvolo Riddle”. Acest pseudonim este elucidat atunci când literele sunt rearanjate sub forma „Eu sunt Lord Voldemort”). H.P. Blavatsky a trăit în secolul XIX si este fondatoarea Societătii Teosofice al cărei scop era „să se opună materialismului stiintific si oricărei forme de teologie dogmatică, în special cea crestină pe care conducătorii societătii o privesc ca fiind extrem de periculoasă” (Dintr-o brosură a Societătii Teozofice citată în cartea „The Hidden Dangers of the Rainbow” – „Pericolele ascunse ale curcubeului”- de Constance Cumbey, Shreveport, Lousisiana: Huntington House, 1983, pg. 45). Blavatsky s-a autocaracterizat si a fost descrisă de discipoli si colaboratori ca fiind posedată de către „cineva” (M.K. Neff, „Memoriile personale ale Helenei P. Blavatsky”, pg. 244), si mai mult decât atât, a scris în termeni foarte clari că „Satan, sarpele din Geneză, este adevăratul creator si binefăcător, Tatăl lumii spirituale” (Helena P. Blavatsky, „Doctrina secretă – Los Angeles: Compania Teozofică, 1925, vol.3, pg. 386).

De asemenea, Rowling introduce multe personaje păgâne si mitologice foarte cunoscute, folosindu-le numele pentru personajele sale, cum ar fi: Minerva (zeită romană), Argus (uriasul cu 1000 de ochi din mitologia greacă), Circe (vrăjitoarea din Odiseea) si Cliodna (zeita druidă/certică încă venerată de către neopăgânii moderni) – Abanes, pg.30-32.

Rowling nu creează o a „doua lume” cum ar fi cea creată de Tolkein în centrul pământului, ci mai degrabă „o lume paralelă”, una care urmăreste îndeaproape activitatea ocultă contemporană. De fapt, după cum afirmă R. Abanes: „Intelegerea deplină a doamnei Rowling în ce priveste mecanismul ocult este atât de evidentă în cărtile sale încât în timpul unei emisiuni de radio în direct, o persoană care se declară a fi „vrăjitor” (un practicant al magiei) (Abanes foloseste intentionat cuvântul „Magick” – magie pentru a evidentia asemănarea dintre magia folosită de Harry Potter si cea practicată de Aleister Crowley, întemeietorul satanismului – nota noastră), o întreabă entuziasmat pe autoare dacă a fost ea însăsi membră a Asociatiei Vrăjitorilor (Wicca). Când Rowling a răspuns negativ, interlocutorul a fost socat si a replicat: „Ei bine, v-ati făcut temele destul de bine”. Acest interlocutor a continuat să-si exprime admiratia pentru seria Harry Potter, nu numai pentru că prezintă atât de multe practici oculte, ci si pentru faptul că prezentarea magiei într-o lumină favorabilă a ajutat-o pe fiica sa să se obisnuiască cu propriile sale practici de vrăjitor si magician” (Abanes, pg. 24, citând-o pe Rowling în „The Diane Rhein Swow”, op. cit.).

Atragerea tineretului la practicarea magiei

Aici se află pericolul. Cărtile sale reflectă atât de bine activitatea ocultă contemporană încât ele devin un mijloc firesc de introducere a tinerilor în adevărata magie. Federatia Păgână din Anglia a desemnat un tânăr membru (în septembrie 2001) să răspundă numărului crescând de întrebări venite de la tineri. Reprezentantul media, Any Norfolk atribuie interesul crescând al tineretului pentru vrăjitorie cărtilor „Harry Potter si piatra filosofală”, celorlalte cărti din seria Potter si spectacolelor TV cum ar fi: „Sabrina, vrăjitoarea adolescentă”, „Buffy, vampirul ucigas”. In continuare a declarat că, după ce apare fiecare articol despre vrăjitorie sau păgânism, „avem un număr ridicat de telefoane, primite majoritatea de la tinere fete” (Fanii lui Potter se îndreaptă spre vrăjitorie”, „This is London” – Associated Newspapers Ltd., August 4, 2000; vezi: http://www.thisislondon.co.uk/dynamic/news/story.html?in_reviewl id+306029 ).

De ce este oare atât de greu oamenilor să creadă că seria H.P. ar putea să-i introducă usor într-o practică ocultă contemporană? Nu e deloc surprinzător faptul că si Rowling si fanii neagă orice intentie de a initia oamenii, în special copii, în vrăjitorie. Oricum, e de notat reactia ei fată de coperta editiei „H.P. si piatra vrăjitorului” publicată la Editura Scholastic. In timpul unui interviu din aprilie 1999 despre ilustratiile diverselor editii ale cărtilor sale, Rowling a comentat entuziasmată: „Coperta editiei Scholastic ilustrează cel mai bine modul în care mi-am imaginat cum ar trebui să apară cartea. Seamănă cu o carte de vrăji datorită culorilor si a stilului ilustrational”.

Monahul INOCHENTIE

Traducere: Georgiana TARĂLUNGĂ
Simona ISTRATE

Articol preluat din revista „Credinta Ortodoxa



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *