Doctorul fară de arginți, modelul chirurgilor de astăzi. Viața Sfântului Luca, Arhiepiscopul Simferopolului și Crimeii (11 iunie)

sf_luca27_0

Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul.”

Numit adesea drept doctor “fara-de-arginti”, Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.

In plina teroare bolsevica, un chirurg de exceptie refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.

Sfantul Luca s-a nascut in anul 1877, intr-o familie cu nobile radacini stramosesti. Valentin Voino-Iasenetki, dupa numele sau de mirean, a primit o aleasa educatie. Inclinand mai intai spre pictura, tanarul Valentin isi va indrepta pasii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simtind o puternica dorinta de a-si ajuta semenii, el va renunta la pictura, cotind spre medicina. Astfel, sfantul se va inscrie la Facultatea de Medicina din Kiev.

In anul 1904, in cadrul razboiului ruso-japonez, sfantul va sluji pe post de medic chirurg, in slujba Crucii Rosii, adica fara salariu. Vreme de aproape un an, sfantul va indeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de tara, lipsite de fonduri si intr-o stare de saracie avansata. Intre timp, tanarul Valentin se va casatori cu Ana, impreuna cu care va avea patru copii.

5770_31

In anul 1916, doctorul Valentin hotareste sa-si publice experientele medicale intr-o carte de medicina, numita “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”. In timp ce lucra la prologul cartii, un gand ii veni, cum ca sub titlul cartii va sta un nume de episcop.

Peste inca un an, in 1917, Valentin se stabileste impreuna cu familia in orasul Taskent, unde primesete postul de medic-sef al spialului din localitate. O boala incurabila cauzeaza moartea timpurie a sotiei sale, Ana. Astfel, sfantul va ramne singur, cu cei patru copii ai sai.

Intr-o zi oarecare, episcopul locului il cheama pe Valentin la el si ii zice: “Doctore, trebuie sa deveniti preot!” Incredintat de faptul ca aceasta este misiunea si calea ce il asteapta, doctorul Valentin va accepta fara nici o retinere hirotonia intru preot, in anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba inca a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat catusi de putin conducerea comunista a vremii.

In scurt timp, parintele primi numele monahal de Luca. In anul 1923, parintele Luca ajunge episcop al regiuni Taskent. Dupa hirotonia intru arhiereu, bolsevicii il vor arestea imediat. Acum incepe patimirea, un un lung sir de ani de pribegie si suferinte in inchisorile sovietice.

Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeste acceptul de a opera in spitalele de prin inchisorile prin care este purtat. Fiecare operatie incepea si se termina cu rugaciune catre Maica Domnului, iar curatarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfantul in semnul crucii, spre ajutor.

Bolsevicii hotarasc sa-l trimita pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmand ca apoi sa fie trimis in regiunea Arhangelsk pentru inca vreo trei ani. Dupa aceasta, sfantul va mai primi inca si un al treilea exil, in indepartata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la batai si chinuiri, sfantul nu a cartit de cele pe care le patimea.

In anul 1946, dupa terminarea perioadei de detentie, datorita meritelor deosebite in studiul medicinei, cat si pentru lucrarea “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”, sfantul va primi Premiul Stalin. Sfantul Luca imparte banii primiti ca premiu orfanilor de razboi.

Tot in anul 1946, Sfantul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. Sfantul se va osteni neincetat sa reinvie credinta si viata duhovniceasca. Predicile lui erau ascultate, pe langa credinciosii de rand, de studenti intelectuali si chiar de oameni avand alta credinta. Sfantul nu s-a temut niciodata a condamna atitudinea regimului ateu.

7 (1)

La batranete, sfantul si-a pierdut desavarsit vederea. Despre aceasta insa, el spunea: “Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindca Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor.”

Sfantul Luca al Crimeei va adormi in Domnul in data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor si al sufletelor semenilor sai va fi canonizat in anul 1966, in ziua de 18 martie Sfintele lui Moaste fiind asezate in Catedrala Sfanta Treime, in localitatea Simferopol, in Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui Moaste savarsesc nenumarate minuni in trupul si sufletul celor bolnavi.

CINCI MINUNI CONTEMPORANE 

Parintele A. a venit după câteva zi­le pe la noi şi a adus şi o particică din moaştele Sfân­tului Luca. Toţi am simţit un fior datorită prezenţei sfântului.

Nepoţelul meu, când s-a născut, avea o proble­mă la ochişorul drept. Suferea mult. Lăcrima continuu, cu toate că îi puneam picături. Doctorul ne-a spus că lăcrimarea poate dura timp de şase luni şi apoi o să mai vedem ce facem. Atunci am telefonat parin­telui A. din Sfântul Munte Athos şi i-am vorbit despre problema noastră. Parintele A. a venit după câteva zi­le pe la noi şi a adus şi o particică din moaştele Sfân­tului Luca. Toţi am simţit un fior datorită prezenţei sfântului. L-am rugat pe parintele să binecuvânteze cu sfintele moaşte ochişorul micuţului. Şi, într-adevar, sfântul ne-a auzit. Din acel moment ochiul copilului a încetat să mai lăcrimeze. Cu ajutorul Sfântului Luca acum copilul nu mai are nici o problemă!

  1. T., Tesalonic

(Sfântul Luca al Crimeii, minunile contemporane, Editura Sophia, p.107)

Peste o săptămână au făcut-o şi, o, mi­nune!, noua ecografie arăta că tumoarea fusese înde­părtată, şi încă cu bisturiul. Înăuntru exista o cicatrice fără tumoare, în vreme ce la exterior nu avea nici o tă­ietură sau cicatrice. De atunci copilul nu mai are nici o problemă.

În anul 2004 am venit cu fiicele mele în pelerinaj la Mănăstirea Sagmata, iar stareţul ne-a dat ca binecuvântare o iconiţă a Sfântului Luca cu o bucăţică din sicriul sfântului.

Suntem din Tesalonic. Fina noastră de botez, Cris­tina, în vârstă de 3 ani, a avut o problemă. La falca de jos, în partea stângă, avea o mică umflătură de culoa­re neagră. Părinţii ei au dus-o la pediatru, care le-a re­comandat să facă o ecografie ca să vadă ce e acea um­flătură. Ecografia a arătat că este un nodul şi doctorul a spus că trebui îndepărtat. În familia lor s-a produs panică. Au început să o ducă la diferiţi doctori.

Întorcându-mă din pelerinaj, le-am dat acea ico­niţă. Mama fetiţei a pus-o seara pe perna copilului. Dimineaţa, când s-a trezit, copilul i-a spus mamei sale:

– Mamă, azi-noapte a venit acel preot bătrân. Nu mi-a făcut nici un rău, nici nu mi-a fost frică. M-a pri­vit, a zâmbit şi a plecat!

Până atunci merseseră la 14 doctori şi toţi le-au re­comandat operaţie, ca să fie scos nodulul. În final s-au gândit să meargă şi la un chirurg de la Spitalul militar 424 din Tesalonic (astăzi, în noul spital a fost constru­ită o biserică a Sfântului Luca, sfinţită în martie 2008 de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Varnava de Nea­poleos şi Stavroupoleos). Doctorul a cerut să se facă o nouă ecografie. Peste o săptămână au făcut-o şi, o, mi­nune!, noua ecografie arăta că tumoarea fusese înde­părtată, şi încă cu bisturiul. Înăuntru exista o cicatrice fără tumoare, în vreme ce la exterior nu avea nici o tă­ietură sau cicatrice. De atunci copilul nu mai are nici o problemă.

  1. A., Thesalonic

 Mă  numesc H. P.,  am 46 de ani şi locuiesc în nordul Greciei. În anul 2004 am fost operat de tumoare pe creier. După trei ani şi jumatate tumoa­rea a reaparut. Am fost consultat de mulţi doctori, dar nici unul nu a acceptat să mă opereze. Eram nu numai foarte îngrijorat, ci chiar disperat. În final s-a gasit un doctor care a hotărât să îndrăznească să facă aceasta operaţie dificilă.

Rudele mele îmi spuneau sa mă duc să mă închin Sfântului Luca, fost doctor, care m-ar putea ajuta, aşa cum a ajutat şi pe alţii. M-am hotarât şi m-am dus să ma închin şi să mă rog în oraşul G., unde exista o bi­serică a Sfântului Luca. Acolo am cunoscut unpreot smerit, adică pe parintele K. El mi-a dat putere şi cu­raj şi a facut Paraclisul Sfântului Luca pentru mine. M-am spovedit, m-am împărtăşit şi m-am dus sa fiu operat. Într-o noapte l-am visat pe Sfântul Efrem care mi-a spus sa nu îmi fac griji, ca totul va fi bine.

Pe 13 martie 2007 am fost operat. Cu toate că eram anesteziat, îi vedeam pe doctorii care mă operau şi îm­preună cu ei i-am vazut şi pe Sfântul Luca şi pe Sfân­tul Efrem. Sfântul Luca mă opera purtând nişte oche­lari mici rotunzi şi ţinea în mână un bisturiu vechi, iar Sfântul Efrem ma ţinea de mână, spunându-mi să nu mă tem, şi în acelaşi timp cu mâna lui stângă arunca nişte raze strălucitoare spre capul meu. Când s-a ter­minat operaţia şi m-au dus la Secţia de Terapie Inten­sivă, a apărut din nou înaintea mea Sfântul Luca şi mi-a spus:

– Am fost şi eu acolo, în sala de operaţie! I-am raspuns:

– Ştiu asta!

Ieşind din sala de operaţie, l-am auzit pe chirurgul care m-a operat spunând:

– E prima dată când am facut o operaţie aşa de uşoară.

Vreau sa subliniez că nu ştiam nimic despre cei doi sfinţi (Luca şi Efrem). De atunci ei au devenit îngerii mei păzitori.

  1. H., Kavala

(Sfântul Luca al Crimeii, minunile contemporane, Editura Sophia, p.92-93)

La sfârşitul anului 2010 am fost diagnosticată cu cancer şi am fost programată la operaţie. Pe data de 10 decembrie 2010, în biserica cu hramul Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Virona au fost expuse spre închinare sfintele moaşte ale Sfântului Luca doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului şi Cri­meii. M-am dus şi eu sa mă închin şi să mă rog Sfân­tului Luca să mă ajute.

După câteva zile, mai exact în 20 decembrie 2010, am fost supusă unei operaţii (de extirpare a ganglio­nilor limfatici din colul uterin) la Spitalul Evghenidio. În timpul intervenţiei chirurgicale, fiind sub anestezie generală, am văzut un bărbat înalt la trup, cu barbă lunga, purtând o haină de doctor şi ochelari, care staătea în picioare în partea stânga a mesei, foarte serios, şi mi-a spus:

– Linişteşte-te, nu te teme!

În continuare i-a urmărit pe doctorii care erau în partea dreaptă a mesei chirurgicale şi operau. Am re­cunoscut chipul lui ca fiind al Sfântului Luca.

Revenirea mea după anestezie a fost foarte bună, iar operaţia a reuşit pe deplin, după cum mi-au con­firmat doctorii.

  1. D., Atena

(Sfântul Luca al Crimeii, minunile contemporane, Editura Sophia, p.146-147)

 Pentru că Dumnezeu este minunat întru Sfinții Lui, permiteți-mi să mărturisesc o minune a marelui doctor şi mărturisitor, a Sfântului Luca Rusul, de care am avut parte.

Iarna trecută mi-a aparut pe coarda vocală dreaptă un semn roşu. Doctorii, după analize, mi-au spus că va trebui să fie înlăturată şi că probabil va crea proble­me şi asupra vocii, din pricina locului în care se afla. Ştiam de Sfântul Luca, de viaţa lui, de minunile lui şi îl iubeam mult. Am venit la Mănăstirea Sagmata şi l-am rugat pe sfânt să mă facă bine. După câteva zile m-am dus la doctorul meu şi acesta a constatat ca nu mai exista nimic pe coarda vocală. Nu mai era nevoie deci de operaţie. Îi mulţumesc sfântului pentru minu­nea aceasta pe care a făcut-o pentru mine!

Mărturisesc această minune ca să se slăvească nu­mele Dumnezeului Treimic prin intermediul acestui mare sfânt contemporan, Sfântul Luca, doctorul rus şi mărturisitorul.

  Pr. N. S., Karditsa

(Sfântul Luca al Crimeii, minunile contemporane, Editura Sophia, p.24-25)

sursa: graiulortodox.wordpress.com

 

 



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *