Doar robi ai lui Dumnezeu şi nimic mai mult

botez ortodox

Întâlnesc tot mai des pe blogurile ortodoxe apelativul ”frate” și ”soră”. Trebuie mai întâi să mă uit cui aparține blogul ca să nu mă trezesc citind pe cine știe ce site ”pocăit”. Se pare că a devenit o ”modă” printre ortodocși, de când au fost lansate de anumite site-uri ortodoxe în mare vogă, cam de prin 2011.

Sunt total împotriva utilizării acestor apelative printre ortodocși. Știu că mulți vor sări în sus și mă vor acuza de diverse chestii, chiar și că nu cred în ortodoxie, dar eu rămîn la părerea mea pe care încerc să o argumentez.

Încep cu definiția cuvântului ”frate” sau ”soră”, dată de DEX: FRÁTE, frați, s.m. 1.Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ♢ Frate bun(sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică.Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.

SORĂ, surori, s.f. 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame. ♢ Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi. (Reg.) Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț. Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. ♢ Loc. adj. Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare. ♢ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (Fam.; la voc.) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; dragă. 3. Fig. Tovarășă, prietenă. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmieră. [Var.: (pop.) suróră, sor s.f.] – Lat. soror, -oris.

După cum se vede din definițiile de mai sus apelativele respective n-au nici o treabă cu ortodoxia. Sigur mi se va spune că este vorba despre frăția întru Hristos și credință. Se prea poate dar atunci cum mă mai deosebesc eu, ca și creștin ortodox, de ceilalți ”creștini”, știut fiind faptul că toți neo-protestanții ( baptiști, penticostali, ostași, mormoni, evanghelici) își spun frate și soră, de nici nu mai ști atunci când vorbești cu ei dacă vorbesc de rudele de sânge sau de cele întru credință.

Nu mi-a plăcut niciodata la pocăiți faptul că femeile își pun batic pe cap tocmai pentru a arăta că sunt mai ” credincioase” decât restul și pentru ca nu cumva, Doamne ferește, să creadă cineva că ele sunt ca ”celelalte ”creștine și nici apelativele folosite. Nici unii nici alții nu suntem cu stea în frunte, iar credința și faptele noastre, și bune și rele, Dumnezeu le știe oricum, așa că nu trebuie să ne semețim, nici prin adresare și nici prin îmbrăcăminte.

NuntaFoto-Isabela-Stefan-AVPhotography-EmailS-44

Noi suntem mireni nu călugări și călugărițe, așa că nu este nevoie să folosim apelativele respective. Chiar dacă nu le folosesc doar pentru a desemna rangul din ierarhia călugărească, monahii și monahiile îl pot folosi între ei și pentru că au renunțat la viața lumească, la casă, la părinți, la frați și surori. Ei sunt acum o familie în care toți sunt frați și surori. Nu este însă și cazul nostru, al celor care trăim alături de rudele pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Dacă argumentul ” pocăit” nu v-a convins atunci mai am unul. Masoneria folosește aceleași apelative.” 3. Când Fraţii se întâlnesc fără să fie de faţă străini şi nu în Loja formată:Trebuie să se salute unul pe celalalt cu stimă, potrivit instrucţiunii primite, să se folosească apelativul Frate.” ( VECHILE ÎNDATORIRI ALE UNUI MASON LIBER
(CONSTITUŢIA lui ANDERSON – 1723). Acestea vor constitui regulile de comportament etic ale unui Frate Mason)
În concluzie nu sunt soră cu ” fratele” Bălcescu, Isărescu, Năstase,etc.  Automat aceste apelative mă duc cu gândul la revoluțiile din 1848 și la deviza francmasonilor: “Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Originea acestei lozinci este masonica.

„Originea devizei Libertate, Egalitate, Fraternitate continuă să suscite controverse. Le Moniteur Universel din 27 februarie 1848 anunţa că guvernul provizoriu a decis să înscrie sub drapelul naţional, cuvintele “Republique Française, Liberté, Egalité, Fraternité“. Cîteva zile mai tîrziu, o delegaţie a Marelui Orient al Franţei afirma în prezenţa guvernului provizoriu că “francmasonii au purtat dintotdeauna, pe baniera lor, aceste cuvinte: Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Într-o circulară din 7 aprile 1848, Marele Orient al Franţei se felicita să fi asistat la triumful valorilor masonice “Libertate, Egalitate, Fraternitate”. ”
(Citat de pe un site masonic)

Alt citat (prefer sa nu dau sursele, ca nu sunt crestine, iau citatele de la ele de acasa):
În timpul unei alte revoluţii, cea de la 1848, generalului mason Giuseppe Garibaldi i-a fost reamintit de către şefii săi secreţi sensul acestei devize: „Libertatea înseamnă independenţă fără limite, sustragerea noastră faţă de orice autoritate, nerecunoaşterea niciunei voinţe, nici a unui Rege, nici a unui Papă, nici măcar a lui Dumnezeu. Independenţa totală faţă de cer şi faţă de pământ. Emancipare! Cu această pârghie vom distruge religia şi legătura omului cu Dumnezeu. Egalitatea înseamnă expropiere, abolirea dreptului ereditar, echilibrul salariilor. Cu ajutorul acestei pârghii şi speculând lăcomia umană vom face să dispară aristocraţia. Fraternitate înseamnă fraternitate în interiorul frăţiei francmasonice pentru a constitui un stat în Stat prin mijloace independente şi necunoscute Statului, un stat superior Statului şi un stat contra Statului.”

N-am agreat nici pe vremea comunismului apelativul ” tovarășe” sau ” tovarășă”, importat de la părinții evrei ruși ai comunismului, pentru că nu am împărtășit aceeași cauză și nu am luptat pentru ”valorile” comunismului alături de nimeni.

Mai vezi prin filmele americane care arată ghetourile cum ăia din gașcă își zic unul altuia sau se adresează altora cu ” bro” sau ”sis” adică frate sau soră. Mitocănesc, de gang, de mahala….

Ortodoxia nu este nici gang, nici bandă, nici mahala, nici cult. Este sau ar trebui să fie o stare așa cum este, de exemplu, starea aia când ești îndrăgostit. Cred că toată lumea ă cunoaște. Ei bine, atunci cînd ești îndrăgostit nu te duci și strigi în gura mare, pe stradă, sunt îndrăgostit, pentru ca toată lumea să știe. Nici nu-i nevoie. Lumea știe oricum pentru că întreaga ta făptură trădează acea trăire și bucurie lăuntrică. Așa trebuie să fie și cu credința orotodoxă.

Nu poți fi frate cu cineva doar pentru că ai, teoretic, aceeași credință. Trebuie să cunoști omul, să-i cunoști faptele și gândurile. Vorbele oricât ar fi ele de frumoase rămân vorbe. Cum poți fi frate cu cineva căruia îî cunoști doar avatarul și nick-name-ul?

Există o veche zicală : ” Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea”. Deci până și cu el te poți înfrăți. De aceea aș acorda o atenție mai mare cuvintelor pe care le folosim. Am ajuns să folosim cu prea mare ușurință cuvinte care au o mare însemnătate cum sunt: frate, soră,  prieten.

Este suficient că pocăiții mai nou își numesc casele de rugăciuni, biserici și noii evangheliști își mai pun și câte o cruce pe acolo, nu că pentru ei ar avea vreo valoare, așa ca să-i inducă în eroare pe cei mai puțin inițiați într-ale bisericii. Nu cred că este cazul să mai punem și noi o cărămidă la distrugerea credinței noastre. Oamenii sunt suficient de confuzi datorită ”scăpărilor” ierarhilor noștri și diversiunilor sioniste neo-protestante, așa că măcar noi n-ar trebui să-i încurcăm și mai tare pe cei care ne citesc.

Chiar și la cununia religioasă preotul spune: ” Se cunună robul (roaba) lui Dumnezeu….” și nu ”fratele” sau ”sora”. În concluzie, până la a fi frați și surori, suntem în mod cert robi ai lui Dumnezeu. Acesta este apelativul nostru.

sursa: mucenicul.wordpress.com

 



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *