„Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine!” – din minunile Sfintei Parascheva

scoaterea_raclei_cuvioasei_parascheva_2014_foto_silviu_cluci

Sfânta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, parcă deosebit de toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune.

În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri (considerată ziua Cuvioasei Parascheva), vin mulţi credincioşi şi se închină cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla ei, pentru a primi ajutor, sănătate şi binecuvântare. Pentru că sfânta vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, chiar şi pe cele considerate fără scăpare; depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei.

Iată câteva dintre minunile săvârşite de Cuvioasa Parascheva, povestite de credincioşi în scrisorile trimise preoţilor slujitori de la Mitropolia din Iaşi, consemnate în Patericul românesc și în cartea Suferinţele mamei Blondina, o martiră a Siberiei:

Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital pentru operaţie. În acest timp, mama sa a mers la moaştele Cuvioasei Parascheva, cerându-i sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămâni, doctorii au tot amânat operaţia. Şi observând că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos, i-au spus bolnavului că nu mai este nevoie să fie operat şi să se întoarcă acasă pentru că „este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!”.

Într-o zi, o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Un preot slujitor care se afla atunci în biserică a întrebat-o ce are. Dânsa i-a spus că a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, s-a pomenit cu dureri grozave de cap şi apoi i s-a umflat tot capul. Mergând în cele din urmă la medic, acesta i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi şi că trebuie să-i facă operaţie foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operaţie, şi de aceea să aştepte moartea. Preotul a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, iar ea a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii şi sărăcie mare. Atunci, el i-a făcut pomelnic şi a dus-o la Cuvioasa, unde s-a închinat. Preotul povesteşte că numai peste trei luni a întâlnit-o pe stradă, sănătoasă şi voioasă. Femeia i-a spus atunci slujitorului Domnului că „la vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas şi a curs mult timp. S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă”.

Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne-Doamne!”. Mulţumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.

Odată a venit de la Bucureşti o doamnă, aducând în dar Sfintei Parascheva un covor persan, mare şi frumos. Preotul care era la racla Cuvioasei a întrebat-o ce înseamnă acest dar. Dânsa i-a povestit că soţul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit şi cu tot progresul medicinii, medicii nu găseau leac la boala lui, spunându-i să se pregătească de moarte, că are cancer. Dar într-o zi a venit la ei acasă un prieten care le-a spus că pleacă la Iaşi, sfătuindu-i să-i dea bani şi pomelnic să ducă el la Sfânta Parascheva. Peste două luni, bărbatul s-a făcut sănătos fără nici un tratament şi, drept mulţumire, soţia sa personal a adus acest covor la Sfânta Parascheva.

O altă femeie, necăjită că toată faţa soţului ei este cuprinsă de nişte bube urâte care supurează şi-i provoacă mare durere, a venit la Cuvioasa Parascheva, a plâns, s-a rugat şi a dat pomelnic. Mulţi doctori încercaseră cu diferite tratamente şi alifii să-l vindece, dar totul era în zadar, ba parcă după fiecare tratament, rănile se înfocau şi se extindeau mai tare. Când a venit la Iaşi, femeia a atins de moaştele sfintei batista curată pe care o avea la ea, iar când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului, acestuia potolindu-i-se durerile. După o săptămână, au dispărut şi bubele.
Un preot din Ardeal povesteşte că era bolnav de plămâni şi făcând foarte multe injecţii cu antibiotice, a simţit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acesta i-a confirmat nenorocirea. Imediat, preotul imediat s-a urcat în tren şi a venit la Iaşi. Era ora 22.00, Catedrala era închisă. Atunci a stat în genunchi afară, lângă peretele unde erau moaştele Sfintei Parascheva, s-a rugat câteva ceasuri plângând. A doua zi a simţit că este sănătos şi până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii, slujeşte şi Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal. (Sursa – doxologia.ro)



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *