Cum se ascultau telefoanele în epoca de aur. Tehnici utilizate de securitate

ascultat-telefoane

Aurel Ţambrea a fost şef al Securităţii din judeţul Vrancea. Menționa modul în care se făceau ascultările. „Aveam subofiţeri care stăteau şi aşteptau să apară o luminiţă pe panou – însemna că sună telefonul.

Subofiţerul asculta şi, când i se părea că e interesant, apăsa pe buton şi începea să înregistreze. Deci nu se înregistra automat. Apoi, aveam ofiţeri de redare, luau la mână casetele şi scriau cu pixul pe hârtie ce idei se desprind din discuţii”, explica Ţambrea.

Oficial, casetele cu înregistrările telefonice dinainte de 1989 s-ar afla la Piteşti, într-o mare arhivă, dar neoficial, mulţi foști şefi judeţeni de Securitate au declarat că discuţiile nu se păstrau.

Alexandru Benko, un revoluţionar din Miercurea Ciuc care a condus oraşul în zilele Revoluţiei, a pătruns în sediul Securităţii din oraș. îşi amintea că intrarea în sala de ascultări telefonice se făcea printr-o uşă ascunsă în perete.

„Numai dacă analizai clădirea de afară îţi puteai da seama că mai există o încăpere fără nicio intrare. Era un zid care se plia. Securitatea realiza montaje din discuţiile telefonice ale celor ascultaţi, pentru a-i putea şantaja mai târziu:

„Am luat o casetă, am pus-o în aparat iar pe casetă erau cuvinte alandala, fără niciun înţeles. Erau cuvinte care se puteau folosi. Şi unul dintre securişti a şi recunoscut că el are datoria de a scoate cuvinte. Şi că avea alţi colegi care făceau texte închegate din aceste cuvinte. Dintr-o discuţie despre fotbal ei puteau să monteze o discuţie despre subminarea puterii de stat. Şi ţi-o vârau sub nas pentru a te şantaja”

Microfoanele erau puse în casele celor consideraţi periculoşi pentru conducerea de partid şi de stat. Regizorul Sergiu Nicolaescu susţine că a găsit, după Revoluţie, în camerele casei sale, mai multe microfoane.

„Tata a fost arestat în 1947 şi condamnat la 7 ani de Canal. Mulţi dintre cei care au făcut puşcărie politică au fost obligaţi să devină informatori. Şi tata a devenit informator. La un moment dat mi-a spus: «Ştii ce mi-a cerut securistul?». «Ce, tată? ». «Să fac rost de cheia de la casa ta, ca să-ţi bage microfoane». «Vezi, tată, ce ai făcut? Vezi unde ai ajuns?». «Dar nu le dau, dă-i dracului», a spus tata. Însă tot mi-au pus microfoane. S-au dus la vecinii de sus şi le-au băgat prin tavan. Le-am găsit după Revoluţie. Erau mici, cât jumătate de deget. Erau băgate în lemnul de la grinzi. În dormitor aveam două microfoane”.

Securitatea făcea şi înregistrări ambientale, în parcuri sau pe străzile frecventate de cei care complotau împotriva regimului.

În barurile hotelurilor, microfoanele erau montate chiar şi în scrumiere.

Sursa: historia.ro



loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *